Protecţia Consumatorilor în Uniunea Europeană
Zece principii fundamentale

Introducere
Promovarea drepturilor, a intereselor economice şi protejarea sănătăţii consumatorilor reprezintă valori esenţiale ale Uniunii Europene (UE), reflectate în legislaţia comunitară. Calitatea de membru al Uniunii Europene asigură un nivel mai ridicat de protecţie pentru consumatori.
Acest document descrie 10 principii fundamentale care privesc modul în care UE te protejează în calitate de consumator, indiferentunde locuieşti în Uniune.
Conţinutul acestui document reprezintă nivelul minim de protecţie pe care toate statele membre ale UE ar trebui, potrivit legislaţiei comunitare, să îl asigure consumatorilor. Detaliile privind exact ce drepturi ai – şi cum le poţi pune în aplicare – vor varia de la stat la stat, în conformitate cu modalitatea de implementare a legislaţiei europene în legislaţia naţională. Trebuie să ai în vedere că reglementările naţionale privind protecţia consumatorilor pot – în anumite cazuri – să-ţi ofere un nivel mai ridicat de protecţie. Informaţii referitoare la modalităţile de obţinere a unor detalii suplimentare sunt prezentate la sfârşitul acestui document.

1. Cumpără ce doreşti, de unde doreşti
Te tentează o călătorie pentru cumpărături într-un alt stat membru al UE? Legislaţia europeană îţi dă dreptul să cumperi până „cazi lat” fără a trebui să plăteşti taxe vamale sau TVA în plus atunci când te întorci acasă. Aceste reguli se aplică indiferent dacă eşti prezent fizic în cealaltă ţară la cumpărături sau comanzi bunuri pe Internet, prin poştă sau prin telefon.
În general, autorităţile din ţara ta nu te pot împiedica să aduci acasă un produs pe care l-ai achiziţionat legal într-un alt stat membru al UE.
Totuşi câteva excepţii sunt aplicabile pentru unele produse precum armele de foc sau articolele ofensatoare din punct de vedere moral.

2. Dacă nu merge, trimite-l înapoi
Ce se întâmplă dacă achiziţionezi un televizor şi acesta se defectează imediat? Conform legislaţiei europene, dacă un produs pe care îl cumperi nu este conform cu înţelegerea pe care ai făcut-o cu vânzătorul la momentul achiziţiei, îl poţi duce înapoi pentru a fi reparat sau înlocuit. De asemenea, poţi solicita o reducere de preţ sau o rambursare a sumei plătite. Aceste reguli sunt valabile timp de doi ani de când produsul ţi-a fost livrat. Iar pentru primele şase luni de la livrare, sarcina probei este a vânzătorului, şi nu a consumatorului, ceea ce înseamnă că vânzătorul trebuie să dovedească faptul că produsul a fost conform cu contractul.
Principiul că produsul trebuie „să fie conform cu contractul” te protejează şi în cazul în care ceea ce primeşti nu este ceea ce ai fost de acord să cumperi. De exemplu, dacă ai fost de acord să cumperi mobilă veche şi ţi-a fost livrată o reproducere, o poţi trimite înapoi.

3. Standarde ridicate pentru alimente şi bunurile destinate consumatorilor
Priveşte în jur în supermarket-ul tău preferat – vei vedea produse din toată Europa. Sunt aceste produse sigure? Da, pentru că trebuie să fie. UE are reguli care asigură că produsele pe care le cumperi sunt sigure. Cu toate că nici un sistem legislativ nu poate garanta consumatorilor un grad zero de risc sau 100% siguranţă, ţările membre ale UE au printre cele mai ridicate standarde de siguranţă din lume.
Siguranţa alimentară se bazează pe principiul că trebuie să avem în vedere tot „lanţul alimentar” pentru a asigura siguranţa. Legile siguranţei alimentare din UE stabilesc prin urmare cum produc fermieri alimentele (inclusiv ce tipuri de produse chimice folosesc când cresc plantele sau cum hrănesc animalele), cum sunt procesate alimentele, ce tipuri de coloranţi şi aditivi pot fi utilizaţi şi cum sunt vândute alimentele. Legislaţia europeană are în vedere şi siguranţa alimentelor importate în UE din celelalte părţi ale lumii.
Legislaţia europeană privind siguranţa celorlalte produse destinate consumatorilor (jucării, cosmetice, echipament electric, etc.) sunt la fel de stricte. Este o cerinţă generală a legislaţiei europene ca toate produsele vândute în UE să fie sigure. Dacă o companie descoperă că a pus pe piaţă un produs nesigur, atunci are obligaţia legală de a informa autorităţile din statele membre afectate. Dacă produsul prezintă un pericol semnificativ, compania trebuie să se ocupe de retragerea acestuia de pe piaţă şi de
la consumatorii care l-au achiziţionat.

4. Ştii ce mănânci
Cum afli ce se găseşte în mâncarea ta? Uită-te la informaţiile de pe ambalaj! Regulile UE asupra etichetării alimentelor te lasă să afli ce mănânci. Detalii complete ale ingredientelor utilizate pentru fabricarea unui produs alimentar trebuie să fie trecute pe etichetă, alături de informaţii privind coloranţii, conservanţii, îndulcitorii sau orice alt aditiv alimentar care a fost introdus în aliment. Dacă un ingredient utilizat este unul la care anumiţi consumatori sunt alergici – de exemplu, nuci – acesta trebuie marcat pe etichetă, chiar dacă sunt utilizate cantităţi foarte mici.
Legislaţia europeană stabileşte ce produse pot fi numite „organice” şi utilizarea denumirilor asociate cu produse de calitate din anumite regiuni europene – de exemplu, dacă este etichetat Prosciutto di Parma poţi fi sigur că şunca provine din Parma, iar dacă este etichetat Kalamata poţi fi sigur că măslinele sunt din Kalamata. Datorită legislaţiei europene poţi afla şi dacă alimentele tale sunt modificate genetic sau conţin ingrediente modificate genetic. Dacă acesta este cazul, atunci trebuie etichetate ca fiind modificate genetic.

5. Contractele ar trebui să fie corecte pentru consumatori
Ai semnat vreodată un contract fără să citeşti şi ce scrie cu litere foarte mici? Ce se întâmplă dacă ceea ce e redactat cu litere mici spune că depozitul pe care l-ai plătit este nerambursabil – chiar dacă compania nu-şi îndeplineşte obligaţiile? Dar dacă spune că nu poţi anula contractul decât dacă plăteşti companiei o sumă exorbitantă în compensare?
Legislaţia europeană prevede că aceste tipuri de clauze abuzive sunt interzise.  indiferent de statul membru în care semnezi contractul, legislaţia europeană te protejează de astfel de abuzuri.

6. Câteodată consumatorii se pot răzgândi
Ce se întâmplă atunci când un vânzător se prezintă pe neaşteptate la uşa casei tale şi te convinge să semnezi un contract pentru ferestre termopan, sau covoare noi, care costă sute de euro? Legislaţia europeană te protejează faţă de asemenea vânzări în afara spaţiilor comerciale. Ca un principiu general, poţi anula un asemenea contract în termen de şapte zile. Sunt şi anumite excepţii: de exemplu, aceste reguli nu se aplică pentru contractele de asigurări şi, în unele state membre, pentru produse care costă mai puţin de 60 euro.
Legislaţia europeană te protejează, în calitate de consumator, şi atunci când cumperi prin ccomandă poştală, Internet sau companii de teleshoping, precum şi de la alţi „vânzători la distanţă”. Păcăleli precum „vânzarea din inerţie” – atunci când îşi trimit bunuri pe care nu le-ai comandat şi îşi cer să plăteşti – sunt interzise. Dacă achiziţionezi un bun sau un serviciu de pe un website, prin comandă poştală sau de la o companie de telemarketing poţi anula contractul, fără a oferi vreo motivare, într-un termen de şapte zile lucrătoare. Pentru anumite servicii financiare ai până la paisprezece zile
calendaristice pentru a anula contractul.

7. Este mai uşor să compari preţurile
Cum poţi compara preţurile a două mărci diferite de cereale atunci când una este prezentată în cutii de 375g, iar alta în cutii de 500g? Legislaţia europeană impune supermarket-urilor să ofere „preţul pe unitate” al produselor – de exemplu, cât costă pe kilogram sau pe litru – pentru a te ajuta să vezi care este cel mai bun din punct de vedere al preţului.
Legislaţia europeană obligă şi companiile care oferă servicii financiare să-ţi pună la dispoziţie anumite informaţii într-o formă standardizată. De exemplu, companiile de împrumuturi şi companiile care oferă carduri de credit trebuie să-ţi comunice care este dobânda anuală pe care o vei plăti – nu numai care sunt sumele care trebuie plătite lunar.

8. Consumatorii nu ar trebui să fie induşi în eroare
Primeşti o scrisoare de la o companie de comenzi prin poştă prin care eşti felicitat pentru câştigarea marelui premiu la o loterie pe care au organizat-o. Se dovedeşte totuşi că nu este nimic altceva decât o păcăleală pentru a te convinge să-i contactezi şi să comanzi ceva de la ei. În fapt nu ai câştigat nici un premiu. Este acest tip de publicitate legal?
Nu. Publicitatea care induce în eroare sau care îi înşeală pe consumatori este interzisă de legislaţia europeană. Mai mult, atunci când este vorba de teleshoping, vânzări prin comenzi poştale sau Internet, vânzătorii trebuie să fie deschişi şi cinstiţi cu tine. Legislaţia europeană îi obligă să-ţi ofere informaţii complete despre cine sunt, ce vând, cât costă (inclusiv taxe şi costuri de livrare) şi cât timp este necesar pentru efectuarea livrării. Companiile de împrumuturi şi de carduri de credit trebuie, potrivit legislaţiei europene, să-ţi ofere informaţii complete în scris asupra oricărui contract de credit pe care îl închei. Acestea trebuie să includă informaţii asupra nivelului dobânzilor, asupra duratei contractului şi asupra modului în care poţi rezilia contractul.

9. Protecţie în timpul vacanţelor
Ce se întâmplă dacă pleci într-o vacanţă prin achiziţionarea unui pachet de servicii turistice şi touroperatorul dă faliment? Ce se întâmplă dacă broşura de prezentare a pachetului de servicii turistice ţi-a promis un hotel de lux şi eşti cazat într-o locaţie în construcţie? În ambele cazuri legislaţia europeană te protejează. Touroperatorii trebuie să aibă încheiate contracte pentru a te aduce acasă dacă dau faliment atunci când eşti în vacanţă. De asemenea, trebuie să-ţi ofere compensaţii dacă vacanţa ta nu  corespunde cu ceea ce au promis în prezentări. Dacă touroperatorul încearcă să crească preţul vacanţei sau să schimbe destinaţia fără a avea acordul tău, legislaţia europeană îţi permite să anulezi rezervarea. Iar dacă te trezeşti la aeroport că nu te poţi urca în avion pentru că a fost suprarezervat, legislaţia europeană îţi dă dreptul la compensaţii.
În timp ce te afli în vacanţă – sau atunci când eşti acasă – legislaţia europeană te protejează împotriva vânzătorilor incorecţi de timeshare. Timeshare-ul îţi oferă dreptul de a utiliza un apartament sau o vilă dintr-o staţiune de vacanţă pentru o perioadă de timp în fiecare an. Vânzătorii de timeshare din anumite staţiuni de vacanţă caută turişti din alte ţări şi încearcă să-i convingă să semneze contracte costisitoare, pe care aceştia nu le înţeleg pe deplin. Legislaţia europeană te protejează împotriva unor astfel de comportamente. Ai dreptul de a primi o copie a broşurii de prezentare – şi o traducere a
contractului propus – în limba ta. Dacă totuşi semnezi contractul, ai o perioadă de zece zile în timpul căreia îl poţi rezilia fără a oferi nici o motivaţie.
În sfârşit, legislaţia europeană te ajută să-ţi iei prietenii blănoşi în vacanţă cu tine. După ce veterinarul ţi-a eliberat pentru pisică, căţel sau pentru hamster unul din noile „paşapoarte pentru animale”, animăluţul tău te va putea însoţi oriunde în Europa.

10. Rezolvare efectivă pentru litigiile transfrontaliere
Recunoaşterea consumatorilor ca factori economici esenţiali în Piaţa Internă reprezintă unul din principiile de bază ale politicii europene privind protecţia consumatorilor. Consumatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a face alegeri în deplină cunoştinţă de cauză în privinţa bunurilor şi serviciilor pe care le achiziţionează. Interesele lor trebuie promovate şi apărate, în special având în vedere complexitatea crescândă a pieţelor pe care operează. Scopul şi mărimea pieţelor a crescut incredibil în ultimii ani datorită introducerii monedei euro, dezvoltării e-commerce şi creşterii mobilităţii intra-europene. În afara de beneficiile pe care le aduce companiilor, Piaţa Internă oferă consumatorilor posibilităţi extinse de alegere şi o calitate mai bună. Acest lucru înseamnă că va trebui ca toţi consumatorii să aibă încredere să caute cele mai bune produse şi servicii.
Reţeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net) se întinde în toată Uniunea Europeană în scopul de a creşte încrederea consumatorilor prin consultanţa acordată cetăţenilor asupra drepturilor lor în calitate de consumatori în UE şi prin sprijinul acordat pentru rezolvarea problemelor lor. Aceste Centre îţi pot oferi sfaturi privind drepturile tale atunci când cumperi din alte state membre şi te ajută să-ţi rezolvi problemele pe care le ai cu un comerciant dintr-un alt stat membru al UE.
Poţi găsi datele de contact ale Centrelor Europene ale Consumatorilor la adresa:
http://europa.eu.int/comm/consumers/redress/ecc_network/ecc_network_centres.pdf.